Tratamentul osteomielitei de șold, Osteomielita/Osteita Cronică Nebacteriană (sau OCNB)

tratamentul osteomielitei de șold

Bibliografie Osteomielita este o boală infecțioasă frecventă în rândul pacienților vârstnici.

Osteomielita vertebrala Osteomielita secundara unui focar infectios de vecinatate O cincime din cazurile de osteoliemita se datoreaza diseminarii pe cale hematogena a microbilor, urmata de cantonarea acestora la nivelul osului. Copiii sunt frecvent afectati, boala localizandu-se la nivelul oaselor lungi. Boala apare de asemenea mai frecvent la persoanele varstnice si la indivizii care utilizeaza drogurile injectabile, situatii in care se localizeaza la nivelul coloanei vertebrale. Osteomielita acuta hematogena Infectia se localizeaza mai ales la nivelul oaselor lungi: femurul, humerusul sau tibia. Structura lacunara a metafizelor osoase favorizeaza cantonarea si invazia locala.

Persoanele în vârstă sunt mai predispuse la apariția osteomielitei din două motive: prezența unor afecțiuni medicale ce coexistă și cresc riscul de osteomielită boală vasculară periferică, diabetul zaharatdentiția precară și anumite intervenții chirurgicale extracții dentare, intervenții chirurgicale cardiovasculare, artroplastii. Osteomielita în rândul persoanelor vârstnice poate fi acută, subacută sau cronică. Această boală poate fi cauzată de mai multe tipuri de microorganisme, însă, în cazul vârstnicilor, de cele mai multe ori este cauzată de cele piogenice [1,2,3,4,5,6].

boli anaerobe ale oaselor și articulațiilor

Pacienții vârstnici sunt predipuși la căderi, ceea ce poate duce, în consecință, la apariția contuziilor sau a traumatismelor deschise.

Osteomielita acută secundară contuziilor este cauzată, de obicei, de Staphylococcus aureus. Osteomielita acută poate apărea pe cale hematogenă după o contuzie.

În osteomielita acută hematogenă, bacteria poate ajunge la vasele sangvine ale metafizei osoase pentru a iniția procesul infecțios. Bacteria patogenă la nivelul arteriolelor mici ale metafizelor osoase se multiplică, rezultând astfel formarea microabceselor.

dureri palpitante la nivelul articulațiilor și mușchilor

Abcesele formate în osteomielita acută la nivelul cavității medulare a osului, spațiului metafizal sau subperiosteal favorizează apariția necrozei osoase din cauza presiunii crescute. În unele cazuri, se pot forma unele fragmente osoase sechestru osos ce reprezintă părți flotante ale osului infectat fără a avea aport sangvin.

Dacă acest proces devine cronic, apare distrucția osoasă mare, ce poate fi asociată cu formarea de fistule [1,6]. Prezentare clinică Pacienții cu osteomielită acută prezintă durere la nivelul osului afectat.

Poate fi prezentă hipersensibilitatea dacă există implicare subperiosteală. Pe lângă sensibilitatea locală, pacienții pot avea simptome sistemice, precum febra sau frisoanele.

artrita medicamentelor cu degetul mare pentru tratament

Diagnosticul prezumptiv al osteomielitei acute este clinic și este confirmat de radiografie și de scanarea osoasă tomografie computerizată, scintigrafie, rezonanță magnetică.

În osteomielita acută, țesuturile moi sau elevațiile periosteale sunt primele schimbări, urmate de zile de proliferare periosteală și de reabsorbția osoasă neregulată în 3 săptămâni.

Scleroza osoasă poate apărea câteva luni mai târziu. Viteza de sedimentare a hematiilor este crescută la pacienții cu osteomielită acută, în special în cazul osteomielitei vertebrale.

Simptomele și tratamentul osteomielitei de șold

Dacă această boală este dobândită hematologic, culturile sangvine pot dezvolta rezultate pozitive. Radiografia nu este de folos în diagnosticarea osteomielitei acute în primele faze de dezvoltare. Scanarea osoasă poate oferi rezultate pozitive de diagnostic în primele zile tratamentul osteomielitei de șold la debut, fiind metodele de diagnostic de elecție [2,3,4,5]. Tratament Osteomielita acută este de obicei tratată empiric pe baza agenților patogeni prezenți ce apar mai frecvent în osteomielita acută sau pe cei identificați pe baza biopsiei osoase în cazul fracturilor deschise sau a sângelui în cazul contuziilor extremităților.

Tratamentul cu antibiotice ar trebui să fie sensibil pentru Staphylococcus aureus sau pentru Staphylococcus aureus meticilin-sensibil, să fie compus din penicilină antistafilococică, cefalosporine antistafilococice, clindamicină sau vancomicină.

Dacă este prezent Staphylococcus aureus meticilin-rezistent, atunci este de preferat să se folosească vancomicina sau linezolidul. Antibioticul selectat ar trebui, de asemenea, să penetreze osul cu o concentrație adecvată pentru a eradica bacteria.

Osteomielita/Osteita Cronică Nebacteriană (sau OCNB)

Cele mai multe antibiotice antistafilococice administrate în doze uzuale penetrează adecvat osul. Antibioticele orale cu o biodisponibilitate bună și cu acțiune similară pe agenții patogeni implicați pot avea rezultate satisfăcătoare pentru tratarea osteomielitei acute sau pentru a completa tratamentul cu antibiotice parenterale [1,6,7]. Osteomielita vertebrală Osteomielita subacută în rândul pacienților vârstnici este cea mai frecventă din cauza osteomielitei vertebrale sau cea asociată cu artroplastiile.

  1. Tratament cu chrogrogard pentru artroza șoldului
  2. Trauma, ischemia si prezenta corpilor straini predispun la osteomielita.
  3. Osteomielita – cauze, simptome, tratament – studentscareer.ro
  4. Osteomielita în rândul pacienților vârstnici - Revista Galenus
  5. Osteomielita: cauze, simptome, tratament - CSID: Ce se întâmplă Doctore?

Osteomielita vertebrală poate apărea prin diseminare hematogenă de la o sursă de infecție rețeta minune a durerii articulare distanță. Mai puțin frecvent, la bărbații cu infecții de tract urinar, bacilii gram-negativi pot ajunge până la coloana lombară.

Vertebrele nu sunt tratamentul osteomielitei de șold de examinat, iar unele simptome sau complicații neurologice sau supurative pot sugera diagnosticul.

Malnutriţia Osteomielita: diagnostic Pentru stabilirea diagnosticului de osteomielită, medicul va examina pacientul şi va nota simptomele pe care acesta le prezintă, precum şi istoricul său medical. În completarea acestui examen clinic, medicul poate recomanda efectuarea mai multor teste pentru confirmarea diagnosticului de osteomielită, precum: analize de urinăcoproculturăexsudat faringianecografie, radiografie, IRM, biopsie osoasă etc.

Un semn inițial al osteomielitei vertebrale poate fi reprezentat de spasmul muscular, însă este nespecific și poate apărea în mai multe afecțiuni. Indiciile fizice sau neurologice sunt adeseori asociate cu complicații, precum abcesele epidurale.

Tratamente articulare cehe

Osteomielita vertebrală implică afectarea cu distrugerea corpurilor vertebrale și a spațiului intravertebral [8,9,10,11]. Prezentare clinică În cazul osteomielitei vertebrale secundare diseminării hematogene, Staphylococcus aureus este cel mai frecvent agent patogen.

Osteomielita – cauze, simptome, tratament

Uropatogenii gram-negativi sunt asociați cu osteomielita vertebrală la pacienții vârstnici cu infecții urinare ce au atingere la nivelul vertebrei. Diagnosticul osteomielitei vertebrale este pus clinic, iar cel prezumptiv este efectuat pe baza indiciilor radiografice. În osteomielita vertebrală piogenică, culturile de sânge evidențiază, de cele mai multe ori, rezultate negative. Radiografiile plane ale coloanei vertebrale oferă, de obicei, suficiente informații pentru a diferenția acest diagnostic de alte procese infecțioase sau non-infecțioase, precum sarcoidoza, hemagioamele sau tumorile.

Scanarea osoasă este utilă pentru a localiza procesul, însă nu este de folos întotdeauna pentru a diferenția tumorile de un proces piogenic, de exemplu, așa cum este și cazul unui VSH crescut. Deși procesul din corpurile vertebrale poate fi localizat de către proceduri radiologice non-invazive, un diagnostic etiologic definitiv poate fi efectuat doar de o biopsie ghidată prin tomografie computerizată sau prin biopsia osului sau a spațiului intervertebral afectat [12,13,14,15].

Tratament Tratamentul se stabilește în funcție de bacteria cauzatoare.

bunic secret secret gel cremă Preț

Osteomielita vertebrală cauzată de Staphylococcus aureus este tratată ca osteomielita stafilococică localizată la nivelul altor zone anatomice, iar tratamentul durează între 4 și 6 săptămâni. Debridarea chirurgicală poate fi sau nu necesară, în funcție de severitatea distrugerii osoase.

Osteomielita: cauze, simptome, tratament

Alegerea antibioticului pentru bacilii gram-negativi trebuie să se bazeze pe rezultatele de la biopsie. Durata tratamentului este tot de săptămâni [7,16,17].

  • Osteomielita: cauze, simptome, tratament Simptomele și tratamentul osteomielitei de șold Tratamentul prelungit cu corticosteroizi Răni recente Intervențiile  chirurgicale la nivelul oaselor, incluzând operațiile de protezare a genunchiului și a coapsei, pot, de asemenea, simptomele și tratamentul osteomielitei de șold crească riscul de infecție a osului.
  • Tratamentul osteoartrozei carpiene
  • Medicamente pentru tratamentul artritei articulațiilor mâinilor

Osteomielita cu artroplastie Unii pacienți vârstnici dezvoltă osteomielită în urma artroplastiei de șold sau genunchi. Pacienții cu artrită reumatoidă sunt imunocompromiși și sunt mai predispuși la infecțiile post-artroplastie, comparativ cu cei care suferă de osteoartrită [18,19,20].

Prognostic Osteomielita este un proces acut sau cronic al osului si a structurilor sale, secundara infectiei cu microorgamisme piogene. Infectia asociata cu osteomielita poate fi localizata sau se poate extinde prin periost, cortex, maduva osoasa si alte tesuturi adiacente. Patogenul bacterian variaza in functie de varsta pacientului si de mecanismul de infectie. Exista doua categorii principale de osteomielita: hematogena si directa sau prin inoculatie contigua. Osteomielita hematogena este o infectie cauzata de insamintarea bacteriana prin sange.

Prezentare clinică Osteomielita asociată cu protezele infectate ale șoldului sau genunchiului prezintă desfacerea protezei și subfebrilitate. Desfacerea protezei poate fi mecanică sau poate fi un semn al osteomielitei. VSH-ul nu este crescut dacă desfacerea protezei este cauzată de instabilitatea articulației, dar este crescut în cazul osteomielitei. Radiografiile și alte scanări osoase sunt utile pentru diferențierea desfacerii mecanice a protezei de infecția asociată artroplastiei [7, 21, 22].

Osteomielita

Tratament Dacă proteza sau osul din jur tratamentul osteomielitei de șold infectate, atunci este necesară îndepărtarea acesteia și debridarea osului implicat, urmate de antibioterapie. În înlocuirea protezei, debridarea adecvată este esențială pentru vindecare.

tratamentul edemului gleznei cu artroză

Nu există suficiente dovezi ale duratei antibioterapiei după implantarea unei proteze noi [7,23,24]. Osteomielita cronică Osteomielita cronică poate fi definită ca osteomielita cu o durată egală sau mai mare de 6 săptămâni sau ca osteomielita cu recurență sau care nu este vindecată după infecția inițială.

Osteomielita cronică este, adeseori, asociată cu fomarea unei fistule la nivelul pielii. Deci, osteomielita cronică este un proces lent, cu puține simptome sistemice. Aceasta apare în special în urma unor intervenții chirurgicale, precum cele la nivel cardiovascular osteomielita sternalăstomatologice osteomielita mandibulară sau a fost asociată cu alte afecțiuni sistemice diabetul zaharat și boala vasculară periferică. În rândul pacienților vârstnici, osteomielita cronică apare mult mai frecvent la persoanele cu boală vasculară periferică și diabet zaharat.

Osteomielita în rândul pacienților vârstnici

Cuvinte-cheie: boala infectioasaosteomielitapacienti varstnicisistem musculoscheletal Fii conectat la noutățile și descoperirile din domeniul medico-farmaceutic! Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comunicari comerciale.

Pentru a citi mai multe informatii apasa aici. Please leave this field empty. Sunt de acord cu politica de confidentialitate Articole recomandate.

Citițiși