Oase în articulația cotului,

Articulatia cotului (cotul)

Patologii asociate cotului:

Instabilitatile de cot apar cel mai frecvent dupa traumatisme care duc la dislocarea cotului. Acest tip de leziuni pot afecta atat osul cat si ligamentele din jurul articulatiei cotului.

Este stabilizat prin capsula articulara precum si prin ligamente puternice, ligamentele colaterale.

oase în articulația cotului

Sunt doua ligament importante — ligamentul colateral lateral si ligamentul colateral medial. De asemenea, musculatura care traverseaza cotul la nivelul bratului, ajuta la stabilizarea acestuia. Exista 3 tipuri de instabilitati de cot: 1.

oase în articulația cotului

Instabilitatea rotatorie posterolaterala - este cea mai frecventa instabilitate de cot si este cauzata de un traumatism cum ar fi  oase în articulația cotului caderea pe mana, cu cotul in flexie si rotatie externa. Instabilitatea in valg - este cel mai frecvent cauzata de stresul repetitiv, si apare mai frecvent in cazul atletilor.

Ce funcție are cotul?

Instabilitatea rotatorie posteromediala in varus — este frecvent cauzata de un traumatism, cum ar fi caderea pe mana. Instabilitatea se poate manifesta prin aparitia de cracmente, miscari anormale in articulatia cotului. De asemenea poate aparea o senzatie de mic blocaj la miscarea de flexie- extensie.

La atleti, se poate manifesta cu durere in articulatia cotului sau scaderea vitezei de miscare. Se face prin miscarea bratului in mai multe directii, pentru a testa stabilitatea cotului si uneori se pot identifica miscari de blocaj sau cracmente. De asemenea se verifica tonusul muscular pentru a depista eventualele leziuni nervoase.

  1. Cremă 911 pentru articulații Preț
  2. Tratamentul medicamentelor pentru dureri articulare
  3. Tratament articular hipertonic
  4. Cum să alinați durerea în articulația șoldului piciorului
  5. Inflamație articulară pe degetul arătător

Radiografia- care este utila pentru identificarea fracturilor, dislocatiei sau pozitiilor vicioase ale cotului. In unele cazuri de instabilitate rotatorie posterolaterala, functionalitatea se poate imbunatati prin tratamente conservatoare, dar chirurgia este necesara daca instabilitatea cotului persista.

Ce este cotul?

Instabilitatea posteromediala in varus necesita intotdeauna interventie chirurgicala pentru  fixarea fracturii si stabilizare ligamentara. Tratamentul conservator include: - recuperare medicala — care ajuta la reducerea simptomatologiei si cresterea capacitatii musculare si tonusului muscular. Reconstructie ligamentara — este necesara pentru a stabiliza articulatia cotului, de cele mai multe ori ligamentul rupt putand fi suturat.

In situatiile in care ruptura ligamentara este mare, poate fi folosita grefa de ligament — autogrefa sau allogrefa.

oase în articulația cotului

Fixarea fracturii la pacientii cu instabilitate rotatorie  posteromediala in varus, este importanta fixarea fracturii de coronoida cu ajutorul suruburilor sau uneori a unei placute de metal oase în articulația cotului sururburiprecum si repararea ligamentului. In prima saptamana dupa chirurgie, articulatia cotului este pusa in repaus cu ajutorul unei orteze de sustinere.

Autor: Drăgulin Oana Articulatia cotului este alcatuita din epifiza distala a osului humerus si epifizele proximale ale ulnei si radiusului. Altfel spus, articulatia cotului este formata din articulatia humero-ulnara, articulatia humero-radiala si articulatia radio-ulnara proximala. Toate cele trei cavitati formate comunica intre ele deoarece capsula este comuna. In cadrul articulatiei cotului, humerusul participa prin intermediul trohleei si al capitului, ambele fiind acoperite de catre un cartilaj hialin gros.

Recuperarea incepe din a 2 a saptamana postoperatorie, orteza este indepartata si se incepe cu exercitii de mobilizare pasiva pentru a creste gradul de miscare al cotului. Recuperarea mobilitatii complete a cotului se asteapta sa se obtina la aproximativ 6 saptamani postoperator, dupa care urmeaza recuperarea tonusului muscular, pacientul putand efectua orice activitate la 6 luni dupa interventie.

In cazul sportivilor de performanta, perioada de recuperare poate dura pana la 1 an.

Citițiși