Diagnostic de boală articulară

Artrita idiopatică juvenilă AIJ este o boală cronică caracterizată prin inflamarea persistentă a articulaţiilor; semnele tipice ale inflamaţiei articulare sunt: durere, tumefiere şi limitarea mişcării. O boală este denumită cronică în cazul în care un tratament adecvat nu duce la vindecarea ei, ci doar la o ameliorare a simptomelor şi a rezultatelor testelor de laborator. Acest lucru înseamnă de asemenea că, atunci când se stabilește diagnosticul, este imposibil de spus pentru cât timp va fi bolnav copilul.

AIJ este o boală relativ rară, care afectează aproximativ din 1.

Medic specialist Reumatologie Reumatologia este o subspecialitate a medicinei interne care abordeaza tulburarile sistemului musculo-scheletal, artrita, bolile inflamatorii si bolile autoimune sistemice. Reumatologia reprezinta armonizarea perfecta dintre medicina interna si imunologie. Cazuistica este de multe ori o provocare continua datorita diversitatii imunologiei clinice.

Sistemul nostru imunitar ne protejează de infecţii cauzate de diferiți microbi, cum ar fi virusuri şi bacterii. În această acţiune el este capabil să distingă celulele străine, potenţial periculoase și care trebuie distruse, de celulele care aparțin corpului nostru.

Din acest motiv, boli cum ar fi AIJ sunt numite și "autoimune", ceea ce înseamnă că sistemul imunitar reacționează împotriva propriului organism.

Reumatologia si bolile reumatice

Cu toate acestea, la fel ca în majoritatea bolilor cronice inflamatorii umane, mecanismele exacte care determină AIJ sunt necunoscute. AIJ nu este o boală ereditară, deoarece nu poate fi transmisă de la părinţi direct la copiii lor.

În majoritatea cazurilorspecialistii nu cunosc cauza exactă a deteriorarii. Printre cauzele mai des întâlnite este greutatea corporala excesiva ce tensioneaza suplimentar articulatiileîn special genunchiisoldurile și articulatiile de la nivelul talusului. La un procent mai mic din populatie pare a exista o legătura intre distrugerea cartilajului și anumiti factori. Existenta unui istoric familial de osteoartrita pot influența procesele chimice de la nivelul cartilajului. Osteoartrita - Simptome Primele simptome ale bolii sunt: durerea, în special la nivelul mâinilor, soldurilor, genunchilor sau câteodată la nivelul coloanei vertebrala.

Cu toate acestea, există unii factori genetici, în mare măsură încă necunoscuţi, care cresc şansele unui individ de a dezvolta boala. Comunitatea științifică este de acord că această boală este rezultatul unei combinații de predispoziții genetice și expunerea la factori de mediu probabil infecții. Chiar şi atunci când poate exista o predispoziţie genetică, se întâmplă foarte rar ca în aceeaşi familie să existe doi copii cu AIJ.

Diagnosticul de AIJ se bazează pe prezența și persistența artritei și pe excluderea atentă a oricărei alte boli prin evaluarea istoricului medical, a unui examen fizic și a testelor de laborator.

Medicii stabilesc diagnosticul de AIJ în cazul în care debutul bolii este înainte de vârsta de 16 ani, artrita durează mai mult de 6 săptămâni, iar toate celelalte boli ce pot cauza artrita au fost excluse. Artrita trebuie să fie prezentă mai mult de 6 săptămâni, în scopul de a exclude formele de artrită temporară, cum ar fi cele care ar putea apărea în urma diferitelor infecţii. Termenul AIJ include toate formele de artrită persistentă de origine necunoscută, cu debut în copilărie.

AIJ include diferite forme de artrită care au fost identificate vezi mai jos. Membrana sinovială este învelişul care înconjoară articulaţia şi este de obicei foarte subţire. În artrită, această membrană devine mult mai groasă şi se umple cu celule inflamatorii și țesut, producând o cantitate mai mare de lichid sinovial în interiorul articulației.

Aceasta cauzează tumefiere, durere şi limitarea mişcării. O trăsătură caracteristică ce unguente să ia pentru dureri articulare inflamaţiei articulare este rigiditatea articulară, care apare după repaus prelungit. Este, prin urmare, deosebit de accentuată dimineaţa fiind numită rigiditate matinală.

Adesea, copilul încearcă să reducă durerea prin menţinerea articulaţiei în poziţia la jumătate între flexie şi extensie.

Această poziţie se numeşte "antalgică" şi indică faptul că este adoptată pentru a reduce durerea. Dacă este menținută pentru perioade lungi de timp de obicei mai mult de 1 lunăaceastă poziție anormală duce la scurtarea contracția mușchilor și tendoanelor și la apariția diagnostic de boală articulară de flexie poziție îndoită.

Pe radiografii aceste leziuni apar sub formă de găuri în os, care sunt numite eroziuni osoase. Păstrarea articulaţiei în poziţia antalgică pentru o lungă perioadă de timp determină atrofie musculară pierdere muscularăîntindere sau retragere a mușchilor și țesuturilor moi, conducând la deformarea în flexie. Există mai multe forme de AIJ. Acestea se disting în principal prin numărul de articulaţii afectate AIJ oligoarticulară sau poliarticulară și prin prezenţa sau absenţa de simptome sistemice cum ar fi febră, erupţie cutanată şi altele vezi paragrafele de mai jos.

Poliartrita reumatoida

Diagnosticarea diferitelor forme de AIJ este realizată în funcţie de simptomele prezentate în cursul primelor 6 luni ale bolii. Din acest motiv, ele sunt adesea menţionate ca forme de debut. AIJ sistemică este caracterizată prin prezența de febră, erupții cutanate și inflamație intensă a diferitelor organe ale corpului, simptome care pot surveni înaintea apariției artritei sau în timpul evoluției acesteia.

Se manifestă cu febră mare de lungă durată și erupții cutanate care apar mai ales în timpul puseelor febrile.

Osteoartrita

Alte simptome pot include: dureri musculare, mărirea ficatului, splinei sau a ganglionilor diagnostic de boală articulară şi inflamarea membranelor din jurul inimii pericardită sau plămânilor pleurită. Artrita, care implică de obicei 5 sau mai multe articulații, poate diagnostic de boală articulară prezentă la debutul bolii sau poate apare mai târziu.

Boala poate afecta băieți și fete la orice vârstă, dar este mai ales prezentă la copii mici și preșcolari.

Aproximativ jumătate dintre pacienți au perioade limitate de febră și artrită; acești pacienți au tendința de a avea cel mai bun prognostic pe termen lung. La cealaltă jumătate dintre pacienţi, simptomele sistemice de multe ori tind să dispară cu timpul iar implicarea articulară devine mai importantă și câteodată dificil de tratat.

La o mică parte dintre aceşti pacienţi, simptomele sistemice persistă, împreună cu manifestările articulare. Este considerat echivalentul artritei reumatoide cu FR pozitiv a adultului tipul major de artrită cronică la adulţi.

Această formă cauzează adesea artrită simetrică afectând iniţial în special articulaţiile mici ale mâinilor şi picioarelor, ulterior extinzându-se la alte articulaţii pe măsură ce boala progresează.